Sociologul de Birou

Sociologia nu se face si nu se va face niciodata stand intr-un birou si citind pareri sau studii ale altora.
Consider ca fiecare sociolog este dator fata de societate sa traiasca intre oameni, sa nu se considere un observator divin, ce scrie rapoarte asupra mizeriei si decaderii. Cel care vorbeste din carti si care isi indeamna discipolii sa citeasca tot din carti nu este demn de a purta numele de sociolog, ca sa nu mai vorbim de alte titluri universitare. Voi numi in continuare aceasta clasa „sociolog de birou”
Diferenta dintre un batran ce sta in autobuz criticand efervescent lumea in care traieste si un sociolog de birou este poate doar bibliografia citita (nu neaparat inteleasa) de catre cel din urma. Prezenta lucrare nu se vrea a fi un atac la adresa sociologului care si-a inteles gresit profesia, se vrea un mesaj catre cei interesati sa intre in acest domeniu.
Sociologia romaneasca se loveste de o mare problema: Blocarea in trecut. Si nu cel comunist. Ci in cel al inceputurilor sociologiei. Ca sociolog roman al anului de gratie 2010, daca nu te agati cu disperare de un Weber, Pareto sau Durkheim, nu existi. Nu vreau sa critic opera spectaculoasa a acestor clasici si nici nu sunt in masura sa o pot face. Consider doar ca societatea romaneasca nu trebuie intelesa prin prisma unor teorii vechi de cateva decenii.
Progresul vine prin criticarea trecutului. Astfel este de datoria noastra ca oameni de stiinta dornici de dezvoltare si de imbogatire a cunoasterii spatiului social, sa cunoastem trecutul si sa il contrazicem prin demersuri gnoseologice pertinente.
Spatiul social se schimba. El sufera de la un eveniment major la altul schimbari. Fie ca este vorba de restructurarea ierarhiei sociale, fie ca este vorba de schimbarea setului de norme si valori. Socialul nu este o piatra veche de milioane de ani ce poate fi analizata la fel de cel din trecut ca cel din viitor, socialul este dinamic si efervescent. De aceea consider ca Marx trebuie lecturat, analizat si lasat pe un raft. Este incredibil cum plafonandu-ne in trecut ajungem sa dam interpretari gresite prezentului, astfel distorsionand irecuperabil viitorul.
Scoala romaneasca de sociologie in momentul de fata este prinsa in acest fenomen al „sociologului de birou”. Studentilor fiindu-le bagate in cap teoriile unor mari sociologi trecuti ai omenirii, fara a se pune problema invechirii lor si incapacitatii lor de a explica spatiul social romanesc. In scoala viitorul sociolog invata teorii si studii remarcabile (ce-i drept) in SUA si aplicabile socialului de acolo. Alt paradox formidabil al acestei scoli este acela al studiului a zeci de autori ce se contrazic si care totusi au dreptate.
Cognitivul uman suporta un singur adevar, care prezinta relevanta pentru subiect, astfel se explica de ce unii sociologi au tendinta de a se apropia de o teorie sau alta ce explica spatiul social. Tot astfel se explica de ce unii studenti ies fie „prajiti” din scoala de sociologie fie „cruzi”.
Cei „prajiti” sunt cei care au studiat fiecare teorie in parte si au aceeptat-o (pe cat le permitea cognitivul), iar cei „cruzi” sunt cei care au ales fie o teorie pe care o considera adevarul suprem, fie au ales sa renunte si sa se multumeasca cu o hartie pe care scrie SOCIOLOG.
Si sistemul invinge. Leafa merge, sociologii ies pe banda. Da aceasta fraza este o critica la adresa celor din sistem care sufera de sindromul sociologului de birou, care la randul lor produc sociologi de birou (in cazul fericit) sau monstruoazitati (in cazul general).
Datoria sociologului nu este acea de a il citi pe Berger, Blaga etc. Datoria sociologului este de a cunoaste istoria sociologiei, instrumentarul metodologic si de a investiga socialul. Sociologul trebuie sa isi puna cele mai simple intrebari referitoare la societate, si tot el sa le raspunda.
Fiecare societate sau mai bine spus, fiecare comunitate are specificul ei ce trebuie cercetat in amanunt si cu regularitate. Nu se poate numi om de stiinta cel ce scrie despre elitele parvenite, fara ca acesta sa aiba o cercetare in spate, in cel mai bland caz poate fi numit ori o clona a trecutului, ori un romancier simpatic.
In concluzie tin sa precizez: Daca x nu rezulta y in baza unei cercetari adaptate comunitatii studiate, atunci nu este vorba de cunoastere sociologica ci doar de filosofie si demagogie. Mare atentie, datul cu presupusul despre mari probleme mereu a creat monstruozitati in spatiul social. Un bun exemplu il reprezinta fabuloasele teorii ale lui Darwin, Marx sau ale Bisericii Catolice