23 sept. 2009

scena

pe scena far' de cortina si decor
cabotinii mei vorbeau de zor,
ei parca imi jucau doar mie,
eu parca le zambeam doar lor.

satul de acest spectacol inutil
as vrea sa ma ridic, apoi sa plec!

totusi spectacolul ma captiveaza,
sunt zeci de mii de cabotini,
cu coarne ascunse
si cu masti de foc.

dar vai ce zambete sinistre
ce vorbe dureroase parca-mi spun,

caci toti imi par ca i-as cunoaste,
dintr-un trecut prezent ce poate-a fost
ei se dau a-mi fi prieteni,
ei zic ca poate au fost eternele iubiri...
"-in ce spectacol demonic am intrat, vai Doamne!"

privind in jur
vad sala goala.
si speriat, incerc sa fug.

vazandu-ma ca ma ridic, ei sar pe mine
in timp ce-mi urla toti in cor:
"-tu n-ai sa pleci! doar tu ne esti regizor!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu